Tusea

Tusea este un act reflex sau voluntar determinat de excitanti fizici, chimici, inflamatori, care are ca rezultat expulzarea violenta si sonora a aerului intrapulmonar si a eventualelor secretii patologice sau a corpilor straini din arborele traheobronsic.

Tusea reprezinta o reactie de aparare a organismului pentru eliminarea produselor patologice din caile respiratorii. Reflexul de tuse este un reflex respirator modificat.

Dupa caracterul tusei se descriu:

• tusea uscata: este seaca, fara expectoratie
• tusea umeda: este productiva, insotita de expectoratie, apare de obicei dimineata la schimbarea pozitiei corpului
• tusea surda
• tusea latratoare: este consecinta unor compresiuni traheobronsice determinate de adenopatii
• tusea bitonala: apare in cazul paraliziei corzilor vocale
• tusea convulsiva
• tusea iritativa: apare la fumatori sau in complicatiile cardiovasculare
• tusea cavernoasa: apare in cavernele pulmonare

sursa http://www.netmedic.ro

Dispneea

Dispneea este definita ca respiratie dificila (cu efort), respiratie constientizata ca anormala, determinand o situatie de discomfort. Apar modificari de frecventa, amplitudine si regularitate ce se coreleaza cu travaliu ventilator crescut.

Pentru aparitia perceptiei de dispnee sunt necesare multe informatii cu punct de plecare in receptorii pulmonari (de distensie si juxtaalveolari). Exista puncte de receptori in muschi si tendoane, receptori la nivelul vaselor (carotida, aorta) capabili sa inregistreze modificari ale gazelor în sange, receptori care trimit impulsuri la musculatura periferica. Toti acestia favorizeaza un trafic crescut la nivelul centrilor care coreleaza respiratia. Acest trafic impreuna cu inregistrarea efortului muscular crescut, duc la inregistrarea dispneei.

Din punct de vedere clinic avem elemente generale si tipuri particulare de dispnee:

• dispneea de efort si de repaus
• dispneea paroxistica

Mijlocul de masurare al dispneei se refera la cea de efort, in functie de gradul de efort la care apare si are 4 stadii (efort mare, mediu, mic si repaus).

Durerea toracica

Durerea de cauza respiratorie este de mai multe tipuri: junghi toracic, durere data de inflamarea cailor respiratorii mari, durere produsa de distensia arterelor pulmonare. Mai exista si dureri legate de mediastin, de peretele toracic, durere la nivelul toracelui si în vecinatatea sa (coloana vertebrala, regiune cervicala, regiune abdominala)

Junghiul toracic

• este o durere de cauza pleurala dar apare si în suferinta parenchimului pulmonar, prin interesarea pleurei
• originea durerii este la nivelul terminatiilor algogene din pleura parietala (pleura viscerala nu are sensibilitate)
• acest junghi apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, în contextul unei dureri corelabile cu miscarile respiratorii
• in ultimul stadiu al durerii se intalneste exudat inflamator ce contine fibrina

Aceasta durere este localizata pe suprafete mici, este unilaterala, poate avea intensitate mare sau foarte mare, are debut acut sau supraacut. Junghiul are ca si caracter important, agravarea odata cu miscarile respiratorii (bolnavii au tendinta micsorarii respiratiei pe partea durerii). Tusea, sughitul, miscarea sau apasarea agraveaza deasemenea durerea, fiind in corelatie cu o hiperestezie.

Durerea datorata inflamarii mucoasei bronsice
In aceasta situatie exista 2 faze de evolutie:

• faza de bronsita uscata, in care se manifesta o durere retrosternala (ca o arsura severa), si care se agraveaza la respiratie rapida sau adanca si la tuse, care la inceput este uscata. Aceasta faza tine cateva zile si se amelioreaza treptat.
• faza de bronsita cu tuse productiva

Durere produsa de distensia arterei pulmonare pincipale
Este o durere toracica cu instalare acuta, resimtita retrosternal, cu durata variabila (ore), pusa pe seama distensiei peretilor arterei pulmonare datorita hipertensiunii acute pulmonare.

Durerea mediastinala
Durerea mediastinala poate fi datorita continutului sau (componente cardio-vasculare, digestive si respiratorii) sau datorita afectarii globale a mediastinului (in emfizemul mediastinal sau in mediastinita). In emfizemul mediastinal exista o durere toracica retrosternala extinsa, care este importanta atunci cand se asociaza cu emfizem subcutanat (observat prin deformarea cutanata a zonei respective si prin senzatie de „zapada proaspata” la apasare) si cu un zgomot uscat, ritmat, de activitate a cordului (semnul lui Hamann). In mediastinita (frecvent intalnita datorita rupturii de esofag sau perforarii traheei) exista o durere retrosternala intinsa, intensa si se observa o marire radiologica a mediastinului.

Durerea peretelui toracic si a diafragmului
Deosebim:

• Durerea de tip frenic: poate fi data de iritatia inflamatorie a zonei centrale a diafragmului care este inervata de nervul frenic ce are originea la nivelul C3-C5. Durerea este resimtita pe marginea superioara a trapezului si a regiunii cervicale laterale si uneori in spatiile intercostale laterale. Iritatia poate fi insotita de contractia diafragmului producand sughitul.
• Nevralgiile intercostale: sunt distribuite pe unul sau mai multe spatii intercostale si au frecvent caracter de durere sub forma de arsura sau descarcare electrica; durerea este agravata de respiratiile adanci, de tuse, stranut, schimbari mari de pozitie a toracelui. Durerea este agravata in punctele Walleix, care se gasesc la intersectia principalelor linii verticale cu rebordul costal.
• Dureri parietale legate de muschi: poate avea unele aspecte mai particulare, ca in cazul pleurodiniei produsa de viroze, caracterizata prin durere violenta (datorita inflamarii muschilor intercostali) descrisa ca si „Gheara Diavolului” sau „Boala insulei Bronholm”.
• Durerea legata de afectarea articulatiei condro-sternale (Boala Tieze): este o durere ce intereseaza articulatiile condro-costale 2,3,4, de obicei pe partea stanga; este asociata cu tumefactia articulatiei si roseata tegumentului
• Durerea din fibrozita: este o durere musculara corelata cu o reactie inflamatorie a tesutului conjunctiv fibros. Intereseaza partea superioara a toracelui, anterior si posterior.
• Sindromul Pancoast � Tobias: este o durere cu distributie in plexul brahial; intereseaza partea superioara a toracelui si membrul superior, corelate cu o afectare neoplazica a varfului plamanului si domului pleural superior.

sursa http://www.netmedic.ro

Raguseala si tusea

Raguseala poate apare in suferinte cardiovasculare, cu un caracter de voce voalata sau net ragusita sau chiar voce bitonala. Apare in compresiuni mediastinale asupra nervului recurent cum se intampla in stenoza mitrala (ca urmare a dilatarii atriului stang), mediastinita din mezaortita luetica, anevrismul crosei aortice.

Tusea e o manifestare frecventa la cardiaci. E corelata cu staza cardiaca sau cu complicatii pulmonare in boli cardiace (ex:IMA) sau cu bronsita de staza.

sursa http://www.netmedic.ro

Febra

Orice stare febrila la un pacient cu suferinta cardiovasculara pune probleme foarte grave de diagnostic sau/si de evolutivitate.

Situatiile in care febra poate sa apara la cardiaci:

• reumatism articular acut
• stari septicemice
• boli infectioase
• infarct pulmonar, pericardita acuta, tromboflebita, infarct miocardic
• endocardita bacteriana subacuta

sursa http://www.netmedic.ro

Hemoptizia

Hemoptizia sau expectoratia sanguinolenta apare in multe afectiuni cardiace, prin mecanisme patogenice multiple.

In fata unei hemoptizii se pun urmatoarele probleme diagnostice:

• stenoza mitrala
• embolia pulmonara
• insuficienta ventriculara stanga (IVS) care se manifesta prin edem pulmonar acut (EPA)
• hipertensiunea arteriala sistemica
• anevrisme aortice fisurate sau rupte
• malformatii arteriovenoase

Palpitatiile

Reprezinta constientizarea activitatii cardiace, cu nuanta interpretativa de suferinta, anormalitate, de caracter penibil. Au la baza o modificare importanta, fiziologica sau patologica a activitatii cardiace. Nu sunt direct proportionale cu anormalitatea activitatii cardiace, pentru ca au mereu o componenta afectiva, de semnificatie de „rau”.

Palpitatiile fiziologice
Sunt palpitatiile care apar la efort fizic mare, stres psihic mare, cu stimulare simpatoadrenergica importanta. Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea fortei si a frecventei, ceea ce e inregistrata ca o schimbare in activitatea cordului.

Palpitatiile patologice
Sunt descrise de pacienti ca:

• batai puternice in piept
• rostogolire a inimii
• pauza in activitatea inimii
• „fluturare”
• palpitatii inregistrate ca si contractii dureroase

Localizarea poate fi precordial sau in regiunea cervicala.

sursa http://www.netmedic.ro

Durerea

Durerea localizata in regiunea precordiala constituie un motiv foarte frecvent de prezentare la medic.

Durerea din suferintele cardiovasculare poate fi schematizata astfel:

• durerea din boala coronariana
• durerea din pericardita acuta
• durerea din bolile aortei
• durerea necaracteristica de origine cardiaca
• durerea vegetativa sau functionala

In functie de mecanismul patogenic, durerea poate fi:

• ischemica
  • durerea din angorul stabil / de efort
  • durerea din IMA
  • sindromul de angor instabil
• inflamatorie

Angina pectorala
Caracteristicile anginei pectorale:

• localizare retrosternala, in dreptul primelor spatii intercostale, cu iradiere posterioara in umarul stang, membrul superior stang pe partea cubitala pana la ultimele 2 degete; poate iradia de asemenea la nivelul gatului, in mandibula, ureche, dinti, mucoasa faringiana; alta iradiere posibila este in spate intre omoplati, in jos, in epigastru, pe ambele brate, in regiunea lombara, abdominala inferioara, etc.
• durerea nu este localizata in zona periapexiana
• durerea apare pe o suprafata intinsa (niciodata bolnavul nu arata cu degetul un punct ci cu mana o suprafata)
• durerea lipseste mai frecvent in angina decat in IMA (deoarece are o intensitate mult mai mare in IMA)
• apare la efortul fizic sau echivalentele acestuia : digestie (creste fluxul sangvin), postprandial, conditii psihoemotionale (stare de hiperactivitate asemanatoare efortului fizic). Durerea se amelioreaza sau chiar dispare la oprirea efortului fizic
• disparitia durerii la repaus se realizeaza in timp scurt (1-5 minute). Durata durerii ischemice este de sub 20 minute. (diagnostic diferential cu IMA, unde durata este de peste 20 minute)
• amelioarea si disparitia durerii este accelerata de administrarea de nitroglicerina sublingual (in aproximativ un minut)
• caracterul durerii ca senzatie = comparata cu o greutate, presiune, constrictie, gheara (neconsiderata drept durere de bolnav)

Cauze de angina pectorala:

• stenoza semnificativa aterosclerotica la nivelul uneia sau mai multor coronare in segmentele epicardice ale acestora
• tromboza neaterosclerotica
• unele embolii cu obstructie incompleta
• spasm pe artere aterosclerotice / normale
• unele malformatii congenitale (ex: originea in arterele pulmonare a arterelor coronare)
• boli inflamatorii ale coronarelor (se numesc coronarite si apartin vasculitelor)
• dezechilibru dintre perfuzie si nevoie, determinat de cresterea exagerata a nevoii

Infarctul miocardic acut (IMA)
Caracteristicile IMA:

• durerea are aceeasi localizare si iradiere cu cea din angina pectorala
• iradierile in zone mai atipice pentru angina (abdominala, lombara, ambele brate, poasterior etc.) se produc mai frecvent in IMA
• aparitia durerii nu este neaparat conditionata de efort (poate aparea si repaus si la efort fizic)
• durata durerii este mare, putand depasi 20 de minute
• nu cedeaza la nitroglicerina si analgetice obisnuite, necesita morfina
• durerea are in general un debut mai rapid si o disparitie mai treptata (cateva ore uneori) comparativ cu angina pectorala
• ca senzatie, se manifesta ca : presiune, greutate, constrictie

In legatura cu aceasta intensitate mare, apar o serie de particularitati in ceea ce priveste reactia psihoemotionala.
Pacientul sufera de o anxietate importanta:

• se atinge nivelul de panica
• se asociaza cu iminenta mortii
• teama de moarte

sursa http://www.netmedic.ro

Dispneea

Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de „lipsa de aer”, iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli cardiovasculare.

Dispneea de cauza cardiaca poate imbraca mai multe forme:

• dispneea de efort
• dispneea permanenta, de repaus, cu ortopnee
• dispneea paroxistica din astmul cardiac si edemul pulmonar acut
• dispneea aritmica de tip Cheyne-Stokes
• dispneea de cauza extracardiaca

Dispneea cardiaca este aproape exclusiv o polipnee. Este o dispnee inspiratorie si expiratorie in care, in functie de diverse situatii subiective si obiective, poate domina aspectul inspirator sau expirator. Ca si dispneea pulmonara, prezinta manifestari asociate insuficientei cardiace (exemplu: edemul) si semne prezente ce evidentiaza leziunea cardiaca (sufluri etc.), necesare pentru diagnosticul diferential.

sursa http://www.netmedic.ro

Membrul fantoma

Membrul fantoma reprezinta o forma particulara a tulburarilor de sensibilitate la amputati si consta in falsa perceptie a segmentelor corporale care lipsesc. In aceste impresii complementare ale amputatiilor, fantoma se manifesta ca o prelungire a bontului, fie la locul ocupat de membrul amputat, fie ca sufera unele deplasari. Oricum, fantoma urmeaza miscarile bontului, ca si cum segmentul lipsa ar continua sa existe. Uneori, invalizii afirma chiar ca pot executa anumite miscari voluntare cu ea. Alteori, ei acuza la nivelul segmentelor lipsa dureri importante si rebele la orice tratament.

Mecanismul fiziopatologic al acestei senzatii particulare a fost studiat de multi autori, incepand cu Queniot, Charcot, Lhermitte si continuand cu Leriche, Sliosberg, Cronholm, Kiliarovschi, Bogoslavski, Kilenov, Askundov si Klikov. La noi in tara, problema a fost studiata de Grigorescu, Baciu si Popescu. Dupa studiul acestora din urma, 94% dintre invalizi au prezentat sau mai continuau sa prezinte senzie de membru fantoma (89% la membrul inferior si 99% la membrul superior). Senzatia de membru fantoma a aparut numai la invalizii amputati peste varsta de 9 ani; in 85% din cazuri, imediat dupa interventia chirurgicala, in 14% in primele 3 luni, si in 1% intre a 3-a si a 6-a luna.

Formele de manifestare sunt total deosebite la membrul superior fata de cel inferior. Cea mai frecventa forma de manifestare a membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor inferioare este aceea a senzatiei de miscari involuntare si furnicaturi in degete (in special in haluce), in calcai si la nivelul boltii externe. Senzatia de fantoma este cu atat mai complexa, cu cat nivelul amputatiei este mai jos. Durerea apare numai in 30% din cazuri. Formele de manifestare ale membrului fantoma la invalizii cu lipsa membrelor superioare sunt mult mai variate. Invalizii isi simt degetele permanent in semiflexie, uneori cu unghiile infipte in carne; unii afirma ca degetele sunt fixe, altii ca pot executa anumite miscari voluntare cu degetele lipsa.

S-a afirmat ca membrul fantoma ar avea origine pur psihica, centrala, intrind deci in cadrul nevrozelor de obsesie, sau una pur periferica, prin cauze locale, cum ar fi iritarea filetelor senzitive prinse in cicatricea bontului. Fantoma nu poate fi insa o creatie pur cerebrala si dovezi categorice arata contributia factorilor periferici (neuroglioamele, existenta cicatricelor retractile, forma conica a bonturilor, prezenta osteofitelor si keratozelor) in fiziopatogenia ei. Fantoma nu poate fi insa nici o creatie pur periferica si ea nu s-ar produce daca nu ar exista imprimata in creier „imaginea corporala de sine”. Aceasta imagine este in ultima analiza rezultatul, urma care ramane impregnata in scoarta prin activitatea reflexelor conditionate. Localizarea proceselor nervoase in diferite straturi ale scoartei, stabilizarea raporturilor dintre structura portiunilor superioare ale sistemului nervos central si functiile lor, toate acestea se integreaza in cunoscutul principiu pavlovist al „raportarii dinamicii la structura”. Impregnarea corticala a imaginii de sine se realizeaza numai un timp oarecare. De aceea, invalizii care au fost amputati sub varsta de 9 ani nu cunosc senzatia de membru fantoma, desi prezinta toate conditiile periferice necesare producerii ei.

Bibliografie: „Semiologia clinica a aparatului locomotor” – Conf. dr. docent Clement C. Baciu

sursa http://www.netmedic.ro